Tortura lui “La revedere”

02.04.2015 15:35

 

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, uneori as vrea sa ma intorc in timp si sa indrept unele comportamente sau replici pe care le-am avut fata de copii, mai ales fata de primul, deoarece la vremea aceea stiam si experimentasem prea putine. Important este ca avem capacitatea de a 

ne dezvolta continuu (daca vrem) si avem ocazia sa demonstram ca putem mai bine la o noua sansa.

Zilele trecute, am asistat la o scena care m-a determinat sa scriu despre modul in care ne luam “la revedere” de la copii in diferite situatii si cum ii poate afecta aceasta experienta pe cei mici. Mi-am amintit apoi de unele dintre greseli pe care si eu le-am facut si am vrut sa va impartasesc din experienta mea pentru ca sunt sigura ca va confruntati cu situatii similare, iar unele din sugestiile de mai jos va pot fi utile.

In primul rand, despartirea de copii, chiar si pentru cateva minute, de la cea mai frageda varsta este un declansator al anxietatii, iar modul in care se intampla regasirea este un element esential in ceea ce numim atasament si reactiile noastre ca adultii de maine.

La varsta prescolara mica, aceasta anxietate se manifesta prin lacrimi interminabile, tavaliri pe jos, strigate disperate – toate acestea cauzate de modul in care parintii au spus la revedere acestor copii in etapa lor de pruncie.

Teama cea mai mare a copiilor este ca isi pierd parintii, ca vor fi abandonati, pierduti undeva, ca nu se intoarce nimeni la ei. In unele situatii, se poate ajunge chiar la tulburari serioase (al caror simptome pot fi: cosmarurile, enuzerisul, teama ca un rau iminent se va intampla, etc), motiv pentru care se merita sa fim atenti la cum pregatim si procedam pentru o separare mai scurta sau mai lunga.

Puteti exersa pentru inceput sa-l lasati pe cel mic in grija cuiva cunoscut de el, pentru cateva minute, explicand clar motivul pentru care plecati si de ce nu poate sa va urmeze. Nu utilizati exemple standard de tip “merg la doctor” pentru ca in general conotatia nu e chiar pozitiva, trezind poate scenarii in care parintele este in pericol. Dar “merg pana la magazine sa cumpar lapte pentru tine” poate fi cu usurinta acceptat. Atentie, insa, cand va intoarceti trebuie sa aveti si laptele promis, pentru ca altfel scuza plecarii poate fi identificata ca o minciuna . A-i minti pe copii nu este o idee buna, chiar si la o varsta foarte frageda. Mai bine adevarul explicat pe intelesul lor, decat o minciuna.

Eu intotdeauna am spus adevarul despre plecarile mele – o sedinta in alt oras sau alta tara, o petrecere pentru adulti, cumparaturi, o mini-vacanta pentru adulti – pentru toate am explicat motivele reale pentru care o astfel de activitate nu e potrivita copiilor. Cei mici trebuie sa inteleaga faptul ca parintii pot avea activitati in care copiii nu pot participa din diferite motive (nu pentru ca sunt exclusi deliberat, ci nu se potrivesc varstei si preocuparilor lor); de exemplu:  “In seara aceasta mergem la un film; este un film in limba engleza, nu este dublat si te-ai plictisi pentru ca este si destul de lung… Vom merge impreuna la un film pentru copii sambata. Noi ne intoarcem cand limba mica a ceasului va fi la 11, uite aici. Pana atunci, poti sa stai cu buni, sa te joci si poate sa faci un desen despre animalele la ferma, sau cum te joci tu in nisip la mare… . Si cand ne intoarcem, ne vom bucura sa il vedem. ... Sau poate faceti clatite ... cu gem de capsuni ar fi asa de bune...“

In replica de mai sus, am explicat  unde mergem, cand ne intoarcem (concret), ce optiuni distractive are si in lipsa noastra pentru ca va pune singur in balanta oferta si cu siguranta absenta parintilor nu va fi o corvoada, mai ales ca ei se intorc curand.

In cazul plecarilor pentru o perioada mai indelungata, puteti sa le aratati copiilor cum puteti pastra legatura de la distanta – poate folosind tehnologia, vorbind la telefon sau comunicand prin intermediul desenului (mami iti trimite un desen si tu ii raspunzi cu un altul).

Este important sa pastrati un ritual atunci cand va despartiti si chiar sa-l faceti cat mai distractiv – un salut secret, un gest sau un pupic special – ceva ce este doar al vostru si care reprezinta o conventie impartasita a unei promisiuni de regasire inevitabila. O alta modalitate de a face despartirea mai usoara este de a-i incredinta o responsabilitate (in care copilul nu are cum sa dea gres) – sa ude o floare, sa faca ceva in lipsa voastra – in acest mod se vor concentra pe indeplinirea obiectivului si mai putin pe lipsa voastra.  Un truc incercat, care are drept scop securizarea si siguranta, este de a le impumuta un obiect de-al vostru – perna, pijamaua – copiii se simt protejati de lucrurile parintilor, iar asteptarea le va fi mai usoara. Atunci cand sunteti intr-o deplasare, poate la bunici si urmeaza sa petreaca acolo o perioada de timp fara parinti, permiteti-i sa ia cu sine un obiect drag de acasa.

Un alt gest incercat este de a lasa un biletel/desen pe care sa il descopere ca pe o surpriza frumoasa – va fi un moment in care va va simti aproape.

Nu uitati ca si anxietatea parintelui din momentul despartirii este direct responsabila de starea copilului si pentru a obtine calm si relaxare, dumneavoastra ca parinte trebuie sa dati dovada de rabdare, compasiune, dragoste, dar si fermitate.

Este de preferat sa nu va lsati intimidati de lamentarile din momentul in care va spuneti «la revedere» si sa anulati plecarea – o astfel de abordare va genera repetarea comportamentului  si accentuarea anxietatii.

Putem incerca sa-l transformam pe «la revedere» din tortura intr-un moment mai relaxat si poate chiar distractiv. 

 

Autor - Beatrice Vana / mama, pedagog, sociolog, trainer, coach

 

Înapoi