5 pasi simpli: AZI un parinte calm, MAINE un copil calm

21.07.2015 11:05

Am primit zilele trecute un articol despre cum sa-i calmam pe copii. Era un articol cu zeci de mii de vizualizari, iar parcurgandu-i continutul nu am putut sa nu observ din primele randuri cum atentia era indreptata spre a ‘repara’ copiii si mai putin spre a preveni anumite comportamente sau spre a corecta comportamentele nocive ale noastre, ca parinti. 

Astfel, mi-am propus sa ridic oglinda spre mine, parintele si sa observ mai atent ce vad in imaginea propriei persoane. Nu e deloc intamplatoare remarca prin care se spune «copiii sunt oglinda parintilor»!

Iata .... pasi utili, exersati, verificati cu alti parinti pe care i-am ajutat si care au dat roade;  va pot fi de folos si dumneavoastra!

1.Testul oglinzii – reflectati la ce, cum, cand, cat, in ce fel

Identificati ultima situatie in care v-ati enervat in fata copilului (fie ca este vorba despre o situatie in care era implicat sau nu) si amintiti-va cat se poate de amanuntit cum v-atoi comportat: Ce ati facut? Ce ati spus? Cu ce intentisate? Cum era respiratia? Ce cuvinte ati folosit? Pe cine ati invinuit? Ce clisee verbale accesati in astfel de situatii? .... Cum e imaginea? Daca odata cu aceasta amintire simtiti ca incepeti sa va enervati din nou, inseamna ca v-ati amintit tot ce era important si deja retraiti acea stare. Daca inca nu, inseamna ca trebuie sa mai cautati detalii. Ei, dar cum e aceasta imagine, acum ca ati retrait-o?

Nu e cazul sa mai insist ca toata scena a avut un spectator, copilul, care chiar daca parea preocupat de jucarii sau alte activitati, a surprins aceasta imagine, cu toate detaliile ei si o va integra partial sau total, replicand-o intr-o situatie pe care el o va regasi in experienta sa viitoare.

… Apropos, recunoasteti in aceasta situatie vreun comportament, vreo expresie pe care le vedeati/auzeati la parintii dumneavoastra?  ;)

2.Reglati-va emotiile!

Desi este o etapa care necesita foarte mult autocontrol, odata ce exersati, va deveni din ce in ce mai usor. Exista  cateva modalitati la indemana prin care puteti sa va reglati comportamentul.  

- Respirati adanc de cateva ori – corpul isi va recapata ritmul si veti fi mai rationali.

- Priviti imediat lucrurile din alta perspectiva; unghiul din care ‘vedeti’ situatia in momentul acela va influenteaza reactiile de moment, dar daca va plasati in locul celuilalt sau intelegeti ca cel din fata dumneavoastra (copil sau adult) are propriile ganduri, intelegeri, atunci veti reusi sa canalizati energia spre intelegere si rezolvare .

- Scuturati-va corpul sau mainile. Uneori si putina apa rece peste fata va poate ajuta sa va calmati.

- Nu confundati persoanele si situatiile si invatati sa le departajati, altfel veti cadea in capcana de a starni sau intretine o cearta acasa din cauza uneia neincepute/neterminate la serviciu. Ajuta ca la primele semne de degenerare a unei situatii sa va puneti in gand intrebarile: Unde ma aflu? Cine sunt eu aici? Ce trebuie sa inteleg? Cum trebuie sa ma comport? Ce asteapta de la mine?

3.Recunoasteti situatia si iesiti din conflict inainte de a intra

Chiar (si mai ales) in fata copiilor trebuie sa recunoasteti si sa numiti tipul de situatie in care va aflati: Vad ca ne indreptam spre o cearta si ar fi bine pentru amandoi sa nu ne suparam. Propuneti o solutie, fiti deschisi la solutiile celuilalt, solicitati-i-le, propuneti un compromis – acesta va fi exemplul ca o conversatie deschisa, bilaterala e de preferat.

4.Proiectati viitorul

Daca situatia s-a intamplat deja, nervii sunt peste tot, luati-va timp sa discutati cu copilul despre ce s-a intamplat – despre ce a cauzat nervozitatea (nu situatia in sine), reactiile avute de catre cei implicati: Ai observat ca atunci cand fratele tau a tipat, tu ai inceput sa tipi mai tare, apoi tu ai aruncat cu o jucarie in el si el a inceput sa te loveasca. Discutand despre reactii, comportamente, cuvinte, tonalitate, acestea vor fi ‘decupate’ din situatiile respective, ceea ce va determina  detasare si constientizare, dar si posibilitatea de corectare. De exemplu, poate fi distractiv sa inventam “injuraturi” hazlii, pe care sa le folosim atunci cand suntem nervosi, in locul celor “clasice” ; si pentru copii poate fi o ocazie buna de a-si exprima frustrarea folosind “Tunete si fulgere”, “Asta-i chiar brustean!”  sau alte cuvinte/expresii inventate de ei.

5.Exersam

Niciun comportament nou nu este integrat fara exercitiu. Urmariti-va pe voi insiva, pe copii, in situatiile cu potential ”exploziv” si exersati tehnicile de reglare a emotiilor, de prevenire.

 

Autocontrolul nu este o abilitate speciala, ci un exercitiu constient pe care orice parinte este responsabil sa il foloseasca atat pentru sanatatea sa, cat si pentru modelarea copiilor. Veti regasi apoi in copiii dumneavoastra copiile fidele ale reflectiei din oglinda in care va priviti. 

Autor: Beatrice Vana /  mama :) / pedagog / sociolog  / trainer / coach

Continutul articolelor nu poate fi copiat fara acordul explicit al autorului.

Înapoi